Franturi de cugetari in miez de noapte..
Sa curga aprilie in golul parazitar al brume-mi de viata…
Si s-ar putea ca maine sa dispara in incertitudinea lui azi. Si atunci te vei intoarce la azi, descoperind ca azi nu ai existat pentru mine, nici eu pentru tine…
Fii fericit, copile, printre randurile oamenilor mari ce misuna in lanturi calcand peste zambetul tau.
Sa am pardon pentru indrazneala de a ma prezenta asa in fata ta. Sa imi fie iertat necugetatul gest de a astepta o minima indurare pentru o durere nenumita pe care nici eu nu o pricep, nici tu nu o compatimesti… Ce dracu’ sa mai astept de la mine?
Recunosc inca o data ca sunt o fire indragostita de plenitudinea viciului. Nu grade, nu decari, ci ore ce omit iluziile acceptarii unui destin vizibil gratificant…
