Apologies needed
Imi cer scuze ca sunt. Existenta mea, se pare ca este o pata pe irisul tau imaculat, decent, pur, neafectat de abjectia lumii. Zamislirea ta, careia i te substitui se scuza pentru unicul motiv ca nu este ceea ce ar fi trebuit sa fie: o fantosa. Imi pare rau ca mai vad, ca mai aud, ca mai simt senzatii repetate si vomitate si rasturnate si aberante. Imi pare rau ca hazardul sau destinul dirijat te-a gasit pe tine ca patron al faramei mele de existenta. Regret ca iti vad privirea in privirea mea si mersul in mersul meu si mainile in mainile mele. Nu doresc sa te mai vad, sa te mai aud, sa iti mai ascult elucubratiile, ineptiile, ironia, handicapul pe care mi-l azvarli in carca intocmai ca pe o povara. Nu mai vreau sa te vreau venind, sa iti aud pasii si sa penetreze aerul pe care il respir vibratiile vocii tale cretine. Imi pare rau ca te-am ucis azi, dar mult mai rau imi pare ca m-am ucis azi.
