Sweetdecadence’s Weblog

Imi cer scuze ca sunt. Existenta mea, se pare ca este o pata pe irisul tau imaculat, decent, pur, neafectat de abjectia lumii. Zamislirea ta, careia i te substitui se scuza pentru unicul motiv ca nu este ceea ce ar fi trebuit sa fie: o fantosa. Imi pare rau ca mai vad, ca mai aud, ca mai simt senzatii repetate si vomitate si rasturnate si aberante. Imi pare rau ca hazardul sau destinul dirijat te-a gasit pe tine ca patron al faramei mele de existenta. Regret ca iti vad privirea in privirea mea si mersul in mersul meu si mainile in mainile mele. Nu doresc sa te mai vad, sa te mai aud, sa iti mai ascult elucubratiile, ineptiile, ironia, handicapul pe care mi-l azvarli in carca intocmai ca pe o povara. Nu mai vreau sa te vreau venind, sa iti aud pasii si sa penetreze aerul pe care il respir vibratiile vocii tale cretine. Imi pare rau ca te-am ucis azi, dar mult mai rau imi pare ca m-am ucis azi.

Ma cheama povara

In imnuri ucise,

Cantate stangaci

De angeli in timp.

Ma cheama si lutul

Mancandu-mi sarutul,

Stropindu-mi placerea

Si inghitind necunoscutul.

Ma cheama sfasiere

Si caut in toate

Liant de eczeme

Si-un strop de putere.

Stupefiati de noua masina a vecinului chelios si gras de la 4, intimidati de zerourile contului din banca al companionului din biroul mic, dar “primitor”, infrigurati datorita umbrei de la vila verisorului infinit mai prost, dar incomensurabil mai norocos, ne condamnam soarta sau tara (“De ce trebuia sa ma nasc in Romania?”) sau politicienii sau divinitatea sau ce mai gasim pe langa tufisul din spatele blocului unde la ora 6 fix cainele pechinez pur sange se usureaza zgomotos. Nu ne permitem casa de vacanta la Predeal, nu ne permitem nici macar vacanta, dar apoi casa. Sportul favorit e clatitul cu privirea la geamurile firmelor “mari”, unde un sacou costa cat salariul pe un an. Cand progeniturile prea pretentioase ajung acasa imbuibate cu fitzele de la scoala si ne cer:”telefon cu camera foto de 2 mp, zoom 4x, mp3 player, card de 1 gb”, le raspundem frustrati: “Nu ne permitem”.

Corect: nu ne permitem toate astea si inca multe altele. Nu ne permitem nici macar ce ne-am putea permite. Nu ne permitem sa o bruscam verbal pe centenara rurala la slujba pascala cand exclama de se clatina universul: “Vai,mama,ce te-ai ingrasat”, pentru ca la 2 metri departare o alta creatura impovarata de decenii sa exclame: “Pft, dar ce-ai slabit”. Nu ne permitem sa ripostam atunci cand gestionara de la alimentara de la colt ne da bomboane expirate in loc de rest pentru a mia oara. Nu avem tupeul sa ridicam capatana revoltata cand imbecilul de sef cu burta de gravida ne ameninta cu concedierea fiindca l-a prins aseara nevasta cu amanta si nu mai gaseste alt fraier pe care sa isi verse nervii. Nu indraznim sa ii spunem sotiei ca s-a uratit in ultimul timp, ca ar trebui sa lasa aerele de adolescenta neinteleasa si sa inceapa sa creada ca oglinzile nu mint. Ne lipseste curajul si puterea de a spune intr-un autentic limbaj romanesc: “Imi bag picioarele”.

Liniste, bat clopotele!!! Le auzi? Raspunde!!! Raspunde, de ce taci? Sau mai bine taci…E un sunet metalic, ce imi cutremura intreaga fiinta, imi raneste timpanul…Si de la sunetul ala blestemat porneste totul: tacerea mea si tacerea ta, durerea ta si nepasarea ta. De ce taci? Ma lasi singur cu gandurile mele ce se succed intr-un ciclu infinit sugrumandu-ma. Trebuia sa ma lasi sa dorm in haos, nu sa ma definesti, sa ma individualizezi, sa ma compui precum un diletant se joaca cu o foaie alba pe care o pangareste si apoi o arunca la cos. Esti un Pygmalion prost, stiai asta? Cati ti-o spun pe secunda? Ah…secunda…timpul…durerea…Si toate trec si iata, priveste copilul pribeag cum se intoarce la tine, catre tine, in tine. Are fata livida si ochii goi si pe buzele lui stau suspendate,aburinde panseuri pe care nu a mai avut sansa sa le imbrace in logos. Pe chipul lui sta imaginea ta. Ma uit la el si simt cum privesc in maretia ta care nu e maretia mea…Eu nu am maretie…Eu sunt doar decadenta si cadere, sunt imaginea ta intr-o oglinda ce deformeaza si urataste si distruge.