Sweetdecadence’s Weblog

Dramatismul umanului este ca tocmai datorita caracterului sau logic si rational, omul ajunge sa fie constient de propria sa limita, de inrauririle care i se aduc actiunilor si inactiunilor sale. Reflectand, el creeaza un model abstract, ideal, utopic in jurul caruia graviteaza realul, cotidianul. Insa este constient pe tot parcursul demersului sau filosofic de bariera insurmontabila care se ridica in incercarea de a atinge purul, absolutul.

Filosofia opereaza cu o multime de concepte, revenind constant asupra notiunii de libertate, caci pe om intotdeauna l-a macinat dobandirea libertatii, cand era privat de ea sau asigurarea parghiilor de conservare a ei, in momentul in care in societate se ajunsese la un nivel avansat de protectie a individului in fata exceselor provenite din partea conducatorilor sai sau celorlalti indivizi. Nu despre aceasta specie de libertate vroiam sa vorbesc, ci despre un alt fel de libertate.

Libertatea si independenta sunt doua notiuni conexe caci independenta este o conditie necesara, dar oare suficienta pentru libertate? In lumea noastra de zi cu zi nu cred ca se poate vorbi despre o reala independenta. Suntem dependenti de parerile celor din jur, de laudele lor pe care ii fortam sa le vomite in fata noastra. Suntem dependenti daca nu de parinti, atunci de prieteni, daca nu de prieteni, atunci de iubiti. Suntem dependenti de privirile lor afectuoase sau incarcate de ura, de reprosurile sau de incurajarile lor, de tot ceea ce ne leaga pe noi de ei. Este o dependenta emotionala care stirbeste din integralitatea libertatii noastre,o transfigureaza. Adesea am reflectat asupra unei intrebari: Cu cat sunt mai libera fata de un puscarias? In final, am fost nevoita sa reformulez intrebarea : Oare sunt mai libera decat un puscarias? Concluzia la care am ajuns, tragica as spune, este ca nu. Poate suna schizofrenic sau epileptic ceea ce spun, dar in mare parte a timpului ma simt mai incatusata decat un ocnas. Cine imi sunt temnicerii? Se cunosc ei. Modul lor de incarcerare este extrem de inteligent, caci se folosesc tocmai de aceasta dependenta emotionala pentru a anihila orice zvacnire de libertate din interiorul meu. Si scriind acestea, constat ca ei manifesta o inteligenta acuta si eu o prostie cronica. Iubirea, dragostea, afectiunea nu se rezuma la dependenta. Dependenta e o stare bolnavicioasa ce survine cand este depasita limita normalului. Deci, prescriptia doctorului este sa se reduca doza de dependenta si sa se creasca doza de afectiune.